Întreprindere sau persoană fizică — asta e prima întrebare
Întregul tratament depinde de cine este clientul. O întreprindere cu un cod valabil de TVA într-un alt stat al UE intră sub regulile intracomunitare: tu aplici 0%, iar clientul tău declară TVA-ul în propria țară. O persoană fizică intră sub regulile vânzărilor la distanță, iar acolo totul se învârte în jurul unui prag.
Codul de TVA nu este deci o formalitate, ci linia de demarcație. Verifică-l înainte de a aplica 0% — un cod invalid sau inexistent înseamnă că ai de-a face cu o persoană fizică, iar atunci pe factură ar fi trebuit să existe TVA neerlandez, pe care poți ajunge să îl plătești din buzunarul propriu.
Către o întreprindere: rubrica 3b și declarația recapitulativă
Când vinzi unei întreprinderi din UE, cifra de afaceri intră în rubrica 3b a declarației de TVA. Această rubrică cuprinde două lucruri pe care în declarație nu le poți distinge: livrările de bunuri și serviciile prestate. Declarația recapitulativă le separă însă, deci trebuie să știi pentru fiecare înregistrare despre care dintre ele este vorba.
Declarația recapitulativă este o raportare separată, alături de declarația de TVA, cu codul de TVA al fiecărui client și suma. Administrația fiscală o pune lângă ce ai declarat în rubrica 3b, iar administrațiile fiscale europene o pun lângă ce a declarat clientul tău. O livrare care apare în 3b, dar nu și în declarația recapitulativă, este de aceea printre primele lucruri care ies în evidență.
Către o persoană fizică: pragul de 10.000 €
Dacă vinzi persoanelor fizice din alte state ale UE — un magazin online care livrează în Belgia, sau un serviciu digital către un consumator german —, până la 10.000 € pe an calendaristic poți factura TVA neerlandez obișnuit și îl declari în rubrica 1a sau 1b. Pragul se calculează fără TVA și pe toate statele UE la un loc, nu pe fiecare țară. Se iau în calcul vânzările la distanță de bunuri către consumatori și serviciile digitale, de telecomunicații și de radiodifuziune către consumatori.
Peste prag, TVA-ul este datorat în țara clientului, la cota din acea țară. Punctul de basculare se află în factura care trece pragul, nu în următoarea: începând cu acea vânzare se aplică regulile țării clientului. Nu trebuie să te înregistrezi separat în fiecare țară — se poate face prin ghișeul unic (One Stop Shop), sistemul prin care plătești tot TVA-ul străin într-o singură raportare.
Trei situații în care pragul nu se aplică
În primul rând: dacă ai depășit 10.000 € într-un an, regulile țării clientului se aplică pentru restul acelui an și pentru tot anul următor — chiar dacă în acel an următor vinzi mult mai puțin. Pragul se transmite deci mai departe.
În al doilea rând: dacă ții stoc în alt stat al UE, de exemplu printr-un partener de fulfilment, pragul nu se aplică deloc. Atunci regulile acelei țări se aplică de la primul euro și de obicei ai nevoie acolo de un cod local de TVA. În al treilea rând: poți alege și în mod voluntar TVA-ul din țara clientului, chiar și sub 10.000 € — această alegere te leagă atunci pentru cel puțin doi ani calendaristici.
Actualizat la 25 august 2026. Explicație generală a regulilor din Țările de Jos, nu constituie consultanță fiscală — pentru situația ta decide împreună cu contabilul tău sau cu administrația fiscală neerlandeză.